Blitz, rapid și clasic cer repertorii diferite

Aceleași mutări, alt joc

O deschidere nu este doar un set de poziții. Este un set de poziții plus cantitatea de timp pe care o vei avea ca să gândești în ele, iar a doua jumătate schimbă răspunsul.

Ce răsplătesc partidele rapide

Familiaritatea, nu precizia. La bullet, o structură pe care ai jucat-o de cinci sute de ori bate o poziție puțin mai bună pe care trebuie să o deduci. Recunoașterea este de ajuns și este rapidă.

Așezări care nu depind de ordinea mutărilor. Nu vei avea timp să observi o transpoziție. Un sistem care merge pe aceleași pătrate orice s-ar întâmpla valorează mult mai mult la trei minute decât la nouăzeci.

Capcane și presiune. În șahul rapid, adversarul nu are timp să găsească singura apărare. Liniile practice ascuțite, obiectiv în regulă dar greu de întâmpinat, sunt aici cele mai valoroase.

Ramificare redusă. Fiecare ramură este o decizie, iar deciziile costă secunde pe care nu le ai.

Ce răsplătesc partidele lente

Adâncimea, nu familiaritatea. Cu patruzeci de minute poți calcula. O linie critică teoretic este jucabilă pentru că poți parcurge complicațiile ca lumea.

Linii care cer precizie. La clasic pedeapsa pentru o imprecizie chiar sosește, așa că o poziție obiectiv mai bună merită avută.

Planuri de joc de mijloc, nu trucuri. Capcanele rareori supraviețuiesc unei gândiri lungi. Ce supraviețuiește este o structură pe care o înțelegi mai bine decât adversarul.

Greșeala pe care o fac majoritatea

Construiesc un singur repertoriu, potrivit pentru clasic, și apoi joacă aproape toate partidele la zece minute.

Rezultatul este un repertoriu plin de teorie pe care nu o pot folosi, așezat peste o partidă în care factorul decisiv a fost dacă știau primele opt mutări repede. Studiul a fost real și a fost îndreptat spre ținta greșită.

Se întâmplă și invers, mai rar. Cineva joacă blitz tot anul, își construiește un repertoriu de trucuri, intră într-un turneu și descoperă că un adversar lent găsește apărarea de fiecare dată.

Nu întreține trei repertorii

Ar fi răspunsul evident și este unul prost. Trei repertorii înseamnă de trei ori încărcătura de recapitulare, iar plafonul de mărime din cât de mare ar trebui să fie un repertoriu se aplică totalului.

Fă în schimb așa.

Construiește un singur repertoriu, potrivit pentru controlul tău de timp cel mai frecvent. Pentru majoritatea celor care joacă online, acela este rapid sau blitz, oricât ar prefera să spună clasic.

Adaugă adâncime doar acolo unde ceasul o permite. Continuarea teoretică adâncă îi este locul în repertoriul tău doar dacă joci un control de timp în care vei ajunge la ea cu timp rămas ca să o folosești.

Ține o singură variantă ascuțită pe deschidere. O singură linie cu capcană pe care o poți folosi în partidele rapide, fără să întreții un al doilea repertoriu.

Înainte de un turneu

Dacă joci mai ales online și urmează un turneu lent, ajustarea este mică și precisă.

Parcurge liniile în care alegerea ta pentru joc rapid a fost practică, nu principială, și verifică dacă ești mulțumit să le aperi împotriva unui adversar lent. De obicei una sau două au nevoie de întărire. Este o muncă de un weekend, nu o reconstrucție.

Drumul invers, de la pregătirea clasică spre partide rapide, înseamnă mai ales tăiere: scoate adâncimea la care nu vei ajunge niciodată și asigură-te că primele opt mutări sunt instantanee.

Chess Prep Pro te lasă să ții mai multe repertorii fără limită și să filtrezi antrenamentul la linii anume, ceea ce este un mod de a te pregăti pentru un turneu lent fără să deranjezi ce folosești zilnic.